Interiorul unui HDD

Hard-disk-urile au aparut ca o necesitate de spatiu de stocare, in 1956 pentru calculatoarele IMB. Erau grele, aveau dimensiuni mari (cât o roată de motoretă sau chiar şi mai mari) si un spatiu de stacare de doar 5Mb. In 1960, Winchester dezvolta un hard-disk de 30 de MB pe doua axe. In 1980, Seagate dezvolta primul hard-disk pentru calculatoarele personale (seagate ST506) cu o capacitate de 40 MB si cu dimensiuni de 5.25 inchi. In 1983, apare primul hard de 3.5 inchi, produs de compania Rodime. In 1992, isi fac prezenta primele hard-disk-uri de 1 GB. In 1997, Seagate dezvolta primul hard-disk cu interfata U-ATA cu 33 MB/sec si cu 15000rpm (rotatii pe minut). In 2004 Toshiba scoate pe piata un model de hard-disk cu dimensiunea de 0.85 inch a unui platan, avand o capacitate de 2 si 4 GB. In 2007, Hitachi dezvolta primul hard-disk de 1Tb (Hitachi Deskstar 7K1000). In 2011 Seagate lanseaza cel mai subtire hdd extern de 2.5 inch şi 9mm grosime iar Western Digital hdd-uri interne cu capacitati de 3Tb si 3,5 inch.
Discul dur este compus din: 
- o placa electronica (placa logica); 
- un numar de platane (confectionate din sticla sau aluminiu) cu suprafata magnetizabila impartite in piste si sectoare; 
- capete magnetice de citire/scriere legate printr-un brat metalic (actuator); 
- un sistem electromecanic de franare si blocare a capetelor; 
- un motor electric care asigura deplasarea exacta a actuatorului de la o pista la alta. 
- cabluri pentru alimentare si conectare; 
- elemente de configurare (jumpere sau comutatoare)